Se mai bea, Se mai poate, Se trăiește cu piatra in spate, Dar sub pietre nici viermi nu sunt

Am dus piatra la râu, Și nici măcar nu a fost erodată, După mii de ani, Tot aici e piatra, Fără viermi

Spintecată de temperatură, Una cu desertul in care se află, De mult părăsită de tot ce era în jur, Se aude doar cum îngheață iar, Cum se contractă și încet următoarea crăpătură se formează

In timp sfărmițată, Să devină una cu deșertul, Imposibil de distins de întreg, E ca restul, Un praf ce mă murdărește pe picioare