<aside> 💡 ( Ultimul - Pe Scurt )

</aside>

micul dejun copios al unui libidinos ce stă cu susul în jos şi plânge că nu-i frumos şi că totul e greşit! şi că el e prea umbrit şi că-n viaţă n-a primit ceea ce şi-a tot dorit.

acum stă cu cana-n mână şi bea din ea şi îngână în timp ce-ncet se adună, zâmbind la luna nebună spunându-i că vede-n stele visele lui efemere ce par să se-ndepărteze fără să-i lase repere…

şi-şi plânge-n pumni! şi-i patetic! dar el se crede estetic se vede-n oglinzi perfecte şi-şi spune că-i cel mai etic, că el e bun şi pe bune toate sunt rele în lume, de-aceea zilnic îşi spune că toţi sunt urâţi cu spume...

şi dă pe gât câte patru pahare de vin prea acru şi totu-i pare mai amplu – e o scenă de teatru! iar el e actorul care s-a stins pe scena prea mare fără să vadă în zare măcar o rază de soare.

apoi cu whisky cu gheaţă stinge focul ce-l înhaţă lacrimile-i curg pe faţă, gândurile-s la distanţă şi-şi spune printre suspine că n-o să lase pe nimeni să se apropie de sine – spunând “totul va fi bine”.

dar uite că deodată încet în el totul crapă simte convulsii şi parcă groapa încet i se sapă îşi duce mâna la piept, inima nu-i mai bătea! acesta o fi sfârşitul? ar spune da... de-ar putea...

📅 09/03/2016